miercuri, 31 martie 2010

O zi


Stau in parcul din fata unui bloc si astept sa iasa cineva. Oricine. Dupa un timp, o femeie cu o valiza in mana iese grabita si se indreapta spre gara.
Perfect! A inceput sa ploua. O sa merg la scoala si probabil o sa scriu acolo. Dar mai bine nu, de-abia picura.
Femeia e acum departe; probabil e deja in gara si asteapta trenul. Oriunde va merge va lasa in urma un gand, un suspin, o ezitare.
Parca si vantul a inceput sa bata mai tare dar nu-i nimic. In parc sunt cativa salcami care imi tin adapost.
Trenurile sunt niste cutii de metal, sunt niste vietuitoare care nu se incadreaza in niciun regn, sunt niste conserve pline cu ganduri. Trenurile sunt vapoarele uscatului; leaga orase, oameni, locuri, trecut de prezent si viitor. Oricine a fost macar o data cu trenul sau a vazut un tren. Au propriul lor ritm, propria inima si uneori le poti auzii suspinele. Sunt un alt fel de oameni.
O pereche de porumbei cauta crengute pentru cuib. Au mai aterizat doi. Parcul devine tot mai aglomerat.
Probabil ca femeia e acum in tren si se gandeste la locul unde va merge. Pana la urma, trenurile pastreaza vieti, iti pastreaza identitatea. Tot ce ai facut pana in acel moment ramane in tren. Locul in care te-ai asezat a fost ocupat de fata floraresei de la colt, de un muncitor care se intoarce acasa, de o mama care fuge de bataile sotului alcoolic, de turistul fara casa si de alti oameni care au povestea lor. Acum, povestea ta a ramas in tren si ce loc mai bun pentru a pastra niste conserve de ganduri decat intr-o gara. Garile sunt camari de ganduri. Si garile au povestea lor. Totul are o poveste care este doar o mica parte din povestea mare. Eu acum cand scriu si tu care citesti, suntem niste biete personaje fara de care povestea si-ar pierde logica si intelesul.
A inceput sa ploua din ce in ce mai tare si pasta de la pix mi se intinde pe agenda. Cred ca trebuie sa ma grabesc...sunt si racit si chiar de ploaie am nevoie. Ma ridic de pe banca, imi bag agenda in ghiozdan si incep sa merg cand, vad femeia. Poarta intr-o mana o plasa cu rosii si in cealalta valiza. Ciudat, poate a pierdut trenul. Inaintea ei iese o pisica tarcata si incepe sa i se frece de picioare:
"- Ai mancat tot fetita? Iubita mea fetita! Ai papat tot?"
Ce ganduri imi faceam eu despte trenuri, incercam sa ghicesc unde va pleca femeia dar nici prin cap nu-mi trecea ca se va duce la piata dupa niste rosii. Ma grabesc spre scoala, mai trebuie sa traversez o strada dar ma intalnesc cu A. si A., doua colege. Cum oricum pierdeam vremea in curtea scolii merg cu ele intr-un bar de langa liceu. A. isi aprinde tigarea si incepe sa isi bea cafeaua in timp ce A. incearca sa nu se gandeasca la tigari pentru ca vrea sa se lase. Cu greu si cu multe ezitari se abtine si se rezuma doar la cafea. Mai mult ma plictiseam in bar, nu-mi placea asa ca mai bine stau in curtea scolii singur decat sa miros a fum, a cafea si a alcool. O iau pe o alta strada marginasa, sa nu ma intalnesc cu nimeni care sa-mi distraga atentia. Ajung in sfarsit si imi intalnesc colegii pe o banca.
Daca nu ai fost cu trenul i-ati un bilet, oriunde. Totul are un inceput.

vineri, 26 martie 2010

Perfidism

Vrei sa facem schimb de vieti?
Eventual si de corpuri. O sa te simti cu 10 de kg mai greu dar o sa te obisnuiesti. De viata ta am nevoie nu de corp. Cum doresti. Te las sa alegi.

Dar ai putea sa-mi imprumuti cateva trasaturi de-ale tale. M-ar ajuta enorm dar nu te oblig ti-am mai spus. Asta doar daca vrei tu. Eu nu am ce sa-ti dau la schimb inafara de toata slabiciunea absurda si gandurile nemernice. Mai bine ramai asa si le pastrez eu. Cu ce primesc de la tine pot sa le ascund.

In primul rand ce ar fi daca mi-ai da indrazneala pe care o ai si aici nu ma refer la tupeu. Ma refer la cum esti tu in general, la starea ta de spirit. Intotdeauna te-am invidiat dar nu ti-am spus pana acum ca sa vezi ce strain am fost fata de tine.

Ganduri sterpe...doar atat. Nu stiu ce am primit din nastere. Eu mi-am facut tot raul. Si acum imi fac rau. Sunt o bomba cu ceas; imediat, tic tic tic tic...un sunet monoton. Monoton pana cand te-ai apropriat prea mult. Atunci ma apar si cum fuga nu-si are rostul explodez in ura, gelozie si invidie.

Imi place perceptia ta asupra vietii. Desi nu esti un filozof si nici nu gandesti ca unul esti tu. Nu ai ales intotdeauna calea corecta dar ai ajuns mereu unde ai vrut. Adevarul e ca eu te-am impiedicat sa devi ceea ce ai vrut. Am fost perfid si mai destept ca tine, mai bine spus mai viclean. Te-am pacalit. La un moment dat am crezut ca o sa ma prinzi dar ti-ai revenit repede si am stiut ca esti slab in privinta asta.

Dar totusi te admir in continuare. Ai ceva in tine, o flacara care arde intr-una si daca o stingi se face si mai mare. Eu nu am asa ceva. Eu am gheata si noroi in suflet. Rece si murdar. Asa am fost intotdeauna. Ai crezut ca sunt cald deoarece ma incalzeai tu cu flacara ta.

Am note mai mari ca tine dar la ce bun? Ma prinzi din urma si o sa devi mai bun ca mine. In schimb eu o sa raman la fel de milog. Ce josnic sunt...A inceput sa-mi fie rusine de tine.
Ai reusit si eu nu. Dar nu ma bucur. Asa esti tu, asa sunt eu. Castigi mereu in fata mea si nici macar nu-ti dai seama.

Te admir stiai dar nu te iubesc. Daca ar fi sa aleg intre un gandac si tine, as alege gandacul. Stii de ce? Pentru ca imi este inferior. Dar apere inca o intrebare: pentru cat timp?
In ritmul acesta mi-e rusine sa mai traiesc. Timpul tremura pe langa mine, e prea batran dar pe langa tine zboara si ia cu el greutatile.

Asta nu inseamna ca ai si tu frustrarile tale. Cu totii cred ca avem dar eu ii intrec pe toti.
Stii multe lucruri interesante si bune de lasat in urma. Eu nu. Esti rar ma crezi? Nu sunt multi ca tine dar de cei ca mine e plina lumea.

Imi place cand te enervezi. Intotdeauna aduci argumente seriose si parca fiecare fir de par lupta cu acel ceva. Ti se citeste in privire vitejia si puterea. Esti ca un macelar. Spinteci tot si alegi ce-ti place. Ei bine eu sunt cersetorul din spatele macelariei tale. Mananc resturile de carne cruda, rod zgarciurile si oasele.

Te rog sa ma ierti. Nu mai vreau schimbul. Esti prea bun si mi-er fi rusine sa te stric. Mai bine termin ce am inceput cu mine. Si am zis termin. Adica pentru totdeauna.

Sa ma scuzi ca ti-am zis prieten. Esti de fapt universul si eu furnica. M-ai zdrobit dar ma bucur ca ai facut-o. M-ai scapat si m-ai salvat de mine.

marți, 23 martie 2010

Viata epitet


Viata este agitata, relaxata, plina de ganduri, plina de idei, sensibila, mandra, darnica, inovatoare, aspra, inocenta, realista, comoda, superficiala, usoara, profunda, variata, densa, senina, viciata, organizata, suspecta, ticaloasa, goala, hoinara, precara, dramatica, dureroasa, inumana, blestemata, sumbra, incolora, insipida, mediocra, egoista, scurta, vesnica, calatoare, mondena, infierbantata, parsiva, unica, absurda, abesenta, sanatoasa, parazita, pacatoasa, lina, nefolositoare dar cel mai important:


Viata e sexy :))

sâmbătă, 20 martie 2010

Nu...

Trebuie sa scriu. Asa simt dar nu stiu ce. Sa va spun din nou parerea mea?!
NU...
Asta trebuie sa inceteze. Sunt satul de mine. De ce nu pot avea un creier normal si sa fiu normal?
Niciodata nu reusesc ce imi propun.
"Gata! de maine sunt ok si totul o sa fie bine..."(vezi sa nu)
sau
"Sunt cel mai bun"(narcisist mai esti!)

Si totusi, pana si "pasarea cerului" din povestile bunicii nu e libera. Viata e o capcana.
Doamne de cate ori am cazut in ea!
Si de cate ori voi mai cadea si vei cadea...
De fiecare data cand scriu ceva "vesel" care sa rupa gura targului mai citesc inca o data inaine sa public si... surprize surprize mi se pare aiurea...si sterg. De exemplu inainte sa scriu acest ceva "emo" vroiam sa scriu ce am facut azi si ce fain a fost ca nu m-am gandit la ce e mai jos.
Dar ce te intereseaza ca am fost nu stiu unde si am vazut nu stiu ce...sau ca imi place de o fata care nici nu se uita la mine sau ma ia cu jet sau ca nu stiu sa fac nimic special, ca nu sunt special, ca nici nu stiu care e rostul meu, ca sunt satul de tot si ca imi vine sa urlu?
Dar nu o sa fac asta. Si stii de ce?
Pentru ca asta suna deja a telenovela si nu ma caracterizeaza dar mi-e frica sa nu ma fac de ras, sa nu ma simt ciudat.
:)) sunt chiar de groaza pe bune...
Eu sunt mai bun de atat. Sunt sigur de asta sau macar sper.
De cate ori nu m-am intrebat de ce nu sunt ca ei? Si nu cu invidie...doar asa.
De ce nu...dar ce rost mai are?!
Doar eu ma pot schimba dar din moment ce nu imi dau interesul si ma multumesc cu mediocritatea mea nu ai ce sa-mi faci.
Ba da... ar fi ceva. Ma impusti, scapi lumea de un trist si bag eu o pila la Doamne-Doamne sa nu ajungi in iad.
Merg la dus sa-mi spal gandurile...

vineri, 19 martie 2010

Da-ti doua palme!

Te-ai saturat nu? sau mai bine spus te-ai plictist.
In fiecare zi vezi aceleasi cladiri vechi, cu acoperisuri decolorate si cu tencuiala cojita, cu mucegai si iedera pe peretii de caramida, cu panze de paianjen si cu smocuri de iarba iesite printre crapaturi.
Aceleasi blocuri gri, custi de beton si fier in care se pun la pastrare suflete, acelasi drum nesfarsit, aceleasi locuri, aceleasi figuri.
Pana si primavara uita sa vina aici iar iarna a placat de mult. Am ramas ai nimanui.

Niciun copac nu vrea sa mai inmugureasca, nicio pasare sa mai cante. Pana si gunoaiele stau pe loc. Prieteni nu mai ai, te-au lasat si tu le-ai dat cu piciorul. Totul e monoton, pana si pasii pe care ii faci. Cerul e in continuare fumuriu iar lumina difuza nu vine de la soare. Soarele e negru. Nu isi iroseste lumina si caldura unde nu trebuie. Lumina nu e ca timpul.Lumina dispare si apare cand te astepti mai putin. Persoane trec grabite pe langa tine in toate directiile, se urca in masini, merg mai departe dar nu se dau batute.
Ar fi bine sa mergi si tu undeva dar unde?
Rupe monotonia, da-ti doua palme si revino la realitate!

joi, 18 martie 2010

Alter ego


Sunt o persoana egoista. Sunt foarte egoist dar nu materialist.

Ce vezi cand te uiti in oglinda?
Pe tine?
... Nu, te inseli. Acela nu esti tu, tu esti in fata oglinzii dar totusi cine e el?
Poate ca e cel care putea sa ia 10 la matematica sau cel care putea sa fie fratele tau, prietenul tau, idealul tau, baiatul pe care toata lumea il admira sau il uraste, baiatul pe care nu il baga nimeni in seama, cersetorul de la coltul strazii, traficantul de droguri, sportivul, batausul care ti-a terorizat copilaria, chitaristul celebru, informaticianul, agentul de turism, omul de afaceri, doctorul, soldatul sau cel mai popular din scoala. Intr-un cuvant tot ceea ce ai vrut, ai visat sau te-ai chinuit sa nu ajungi si totusi...
Te ascunzi dupa regrete dar ce mai poti face acum? totul pare pierdut sau poate ca cineva se uita din alta oglinda la tine si realizeaza cat de inferior iti este.
Daca tu te-ai uita prin oglinda la el ai realiza acelasi lucru.
Dar si noi suntem impartiti, separati de o oglinda. Care e parte buna si care e cea rea?
Ii lasi pe altii sa aleaga, nu?
Mi se pare normal, iti este specific; m-ai dezamagit...