In fiecare zi vezi aceleasi cladiri vechi, cu acoperisuri decolorate si cu tencuiala cojita, cu mucegai si iedera pe peretii de caramida, cu panze de paianjen si cu smocuri de iarba iesite printre crapaturi.
Aceleasi blocuri gri, custi de beton si fier in care se pun la pastrare suflete, acelasi drum nesfarsit, aceleasi locuri, aceleasi figuri.
Pana si primavara uita sa vina aici iar iarna a placat de mult. Am ramas ai nimanui.
Niciun copac nu vrea sa mai inmugureasca, nicio pasare sa mai cante. Pana si gunoaiele stau pe loc. Prieteni nu mai ai, te-au lasat si tu le-ai dat cu piciorul. Totul e monoton, pana si pasii pe care ii faci. Cerul e in continuare fumuriu iar lumina difuza nu vine de la soare. Soarele e negru. Nu isi iroseste lumina si caldura unde nu trebuie. Lumina nu e ca timpul.Lumina dispare si apare cand te astepti mai putin. Persoane trec grabite pe langa tine in toate directiile, se urca in masini, merg mai departe dar nu se dau batute.
Ar fi bine sa mergi si tu undeva dar unde?Rupe monotonia, da-ti doua palme si revino la realitate!
:)) mai tii minte?
RăspundețiȘtergereda-ti doua palme si revino-ti,da-ti trei si lesina! :)))
la a 5-a chemam salvarea
RăspundețiȘtergere