30 Iunie

Din partea unui baiat bun, constiincios si modest:>

29 Iunie

Bea Ciucaş tâmpitule!
Din partea unui baiat bun, constiincios si modest:>

Ion

" -Daca nu m-ai fi invatat dumneata, domnisorule, ramaneam mai rau ca un tigan! sfarsi taranul intorcand capul spre Titu cu o privire recunoscatoare.
-Adica cum te-am invatat eu? facu tanarul uimit.
-Vai de mine, mi se pare ca dumneata ai uitat de tot? zise Ion. Nu tii minte cand mi-ai spus, ehe, acu-s doi ani aproape, ca trebuie sa silesc pe badea Vasile sa-mi dea pe Ana?
Titu tresari. Niciodata nu se gandise ca o vorba aruncata la intamplare poate starni o intorsatura in viata unui om. Purtarea lui Ion fata de Ana si Vasile Baciu i se paruse urata si neinteleasa.
-Dar socrul tau?... Il lasasi sarac? intreba dansul simtindu-se complicele tuturor nesabuintelor lui.
-Tot pamantul e al meu, domnisorule! ranji Ion cu multumire patimasa. Cat pamant!...Numai sa-mi dea Dumnezeu sanatate sa-l stapanesc, ca-i al meu!
Patima din glasul lui infiora pe Titu. Indarjirea, egoismul si cruzimea cu care omul acesta a urmarit o tinta, fara sa se uite in dreapta sau in stanga, il infricosau, dar il si miscau. Se gandi la sovairile lui din vremea aceasta, la zigzagurile neputincioase, la alegerile lui dupa teluri de-abia intrezarite, si se simti mic in fata taranului care a mers drept inainte, trecand nepasator peste toate piedicile, luptand neobosit, impins de o patima mare. El se framanta cu dorintele nelamurite, faureste planuri peste puterile lui, traieste cu visuri fermecate, si alaturi de dansul viata inainteaza vijelios. Un simtamant de slabiciune ii stranse inima.
-Numai o pasiune puternica, unica, nezdruncinata da pretul adevarat al vietii! murmura dansul intristat si dandu-si seama ca el n-a fost in stare sa urmareasca fara preget o singura tinta."
Liviu Rebreanu

Patul lui Procust

"Un scriitor e un om care exprima in scris cu o liminara sinceritate ceea ce a simtit, ceea ce a gandit, ceea ce i s-a intamplat in viata, lui si celor pe care i-a cunoscut, sau chiar obiectelor neisufletite. Fara ortografie, fara compozitie, fara stil si chiar fara caligrafie."

"Se intampla insa in unii ani ca se gaseste pe hipodrom cate un cal cu sange aristrocratic si cu toti muschii necontenit gata de intrecere, care castiga toate premiile mari, nelasand niciunul celor care sunt abia cu putin inferiori lui. Fiecare dintre acesti cai nenorocosi ar putea castiga orice handicap, rareori insa, sau din pricina regulamentelor, sau a mandriei proprietarilor, alearga in aceste curse. Asa ca ei nu se aleg in unii ani cu niciun premiu. Ei bine, intr-un orasel de provincie, toate fetele frumoase sunt fata de cea mai frumoasa - chiar cand deosebirea e tot asa de mica - in situatia acestor nenorocosi candidati. Cea mai frumoasa recolteaza toate visurile, toate ambitiile adolescentilor din oras."

"Totul trebuie sa corespunda, ca in vis, la alta situatie, faptele capata intelesuri noi, unele printr-altele. Cuvintele nu mai sunt semne pentru ce e dincolo de ele. Mai inainte viata mea avea zilele saptamanii: luni, marti, miercuri etc., care corespundeau cu zilele cifrate in calendar... cand era ora 12, era ora 12... Daca era cald, mi-era cald. Daca aveam guturai, stranutam... Aveam un program, sau o lipsa de program, care se suprapuneau exact faptelor... Cand cunosteam un domn, era un domn, cand cunosteam "alt domn", era "alt domn", cand ma culcam cu o femeie inseamna ca am avut-o, cand un cunoscut spunea ca-i plac tigarile Lucky Strike inseamna ca-i placeau Lucky Strike. Dar de cativa ani, printr-o acumulare de imprejurari deosebite, care ele insele or fi avand vreun talc, semnele nu mai corespund continutului lor stabilit, faptele au alte cauze de cum le stiu eu, daca o femeie, care e zodia mea, rade, nu mai inseamna ca e vesela; cand un domn e grav, concret si important, nu inseamna ca nu depinde in toata soarta lui de un cuvant al meu, cand fug de un suras, poate insemna ca il doresc [...]"
Camil Petrescu

15 Iunie

Din partea unui baiat bun, constiincios si modest:>

8 Iunie

Din partea unui baiat bun, constiincios si modest:>

Enigma Otiliei

"Felix isi dadea prea bine seama ca iubeste pe Otilia, fara sa poata determina continutul acestui sentiment. Uneori il urmareau genunchii mici ai fetei, in pozitia in care ea ii imbratisa. Erau niste genunchi casti si strengari in acelasi timp, cu o personalitate a lor proprie, si lor ar fi voit Felix sa le comunice printr-un limbaj mut dragostea lui. Alta data,parul cazut in bucle crestea in visele tanarului si-l inunda. Sa-i spuna Otiliei in fata c-o iubeste, Felix nu putea. Otilia era familiara, libera in miscari si ceea ce cu alta fata trebuia castigat dupa indelungi tactici, cu ea se castiga dintr-o data. Asta dezorienta pe Felix. Otilia il lua de brat, Otilia il mangaia matern cu degetele-i subtiri, Otilia-i vara mana facuta pieptene prin parul mare, zicandu-i: "Trebuie sa-ti mai tai pletele, parca esti Samson". Coplesit de aceste voluptati, Felix nu era insa multumit, fiindca nu era sigur ca sunt un semn de dragoste. Odata voi sa raspunda acestor familiaritati, sa iasa din starea de protejat, si la un mic serviciu al Otiliei facu gestul de a-i saruta mana. Otilia se departase prea repede, spre a-i ingadui omagiul, apoi bagase de seama si se razgandise. -Vrei sa-mi saruti mana? intreba ea simplu. Uite! Si-i intinse mana la gura"

"Se inchidea in odaie cu o fotografie a fetei si se lasa in voia visarii. O cuprindea de maini, o tragea spre el, isi apropria buzele de urechea ei si-i soptea indefinit: "Te iubesc, te iubesc, te iubesc". Nu mai putea dormi, dar cauta patul. Acolo, intins, intra in visul unic, enervat cand era pe cale sa-i scape. Incerca sa adoarma de-a binelea, insa, pe data ce imaginea Otiliei se amesteca si fugea, se trezea speriat si o aducea inapoi"
George Calinescu

Not!

NU e ceea ce pare:))