Enigma Otiliei

"Felix isi dadea prea bine seama ca iubeste pe Otilia, fara sa poata determina continutul acestui sentiment. Uneori il urmareau genunchii mici ai fetei, in pozitia in care ea ii imbratisa. Erau niste genunchi casti si strengari in acelasi timp, cu o personalitate a lor proprie, si lor ar fi voit Felix sa le comunice printr-un limbaj mut dragostea lui. Alta data,parul cazut in bucle crestea in visele tanarului si-l inunda. Sa-i spuna Otiliei in fata c-o iubeste, Felix nu putea. Otilia era familiara, libera in miscari si ceea ce cu alta fata trebuia castigat dupa indelungi tactici, cu ea se castiga dintr-o data. Asta dezorienta pe Felix. Otilia il lua de brat, Otilia il mangaia matern cu degetele-i subtiri, Otilia-i vara mana facuta pieptene prin parul mare, zicandu-i: "Trebuie sa-ti mai tai pletele, parca esti Samson". Coplesit de aceste voluptati, Felix nu era insa multumit, fiindca nu era sigur ca sunt un semn de dragoste. Odata voi sa raspunda acestor familiaritati, sa iasa din starea de protejat, si la un mic serviciu al Otiliei facu gestul de a-i saruta mana. Otilia se departase prea repede, spre a-i ingadui omagiul, apoi bagase de seama si se razgandise. -Vrei sa-mi saruti mana? intreba ea simplu. Uite! Si-i intinse mana la gura"

"Se inchidea in odaie cu o fotografie a fetei si se lasa in voia visarii. O cuprindea de maini, o tragea spre el, isi apropria buzele de urechea ei si-i soptea indefinit: "Te iubesc, te iubesc, te iubesc". Nu mai putea dormi, dar cauta patul. Acolo, intins, intra in visul unic, enervat cand era pe cale sa-i scape. Incerca sa adoarma de-a binelea, insa, pe data ce imaginea Otiliei se amesteca si fugea, se trezea speriat si o aducea inapoi"
George Calinescu