Patul lui Procust

"Un scriitor e un om care exprima in scris cu o liminara sinceritate ceea ce a simtit, ceea ce a gandit, ceea ce i s-a intamplat in viata, lui si celor pe care i-a cunoscut, sau chiar obiectelor neisufletite. Fara ortografie, fara compozitie, fara stil si chiar fara caligrafie."

"Se intampla insa in unii ani ca se gaseste pe hipodrom cate un cal cu sange aristrocratic si cu toti muschii necontenit gata de intrecere, care castiga toate premiile mari, nelasand niciunul celor care sunt abia cu putin inferiori lui. Fiecare dintre acesti cai nenorocosi ar putea castiga orice handicap, rareori insa, sau din pricina regulamentelor, sau a mandriei proprietarilor, alearga in aceste curse. Asa ca ei nu se aleg in unii ani cu niciun premiu. Ei bine, intr-un orasel de provincie, toate fetele frumoase sunt fata de cea mai frumoasa - chiar cand deosebirea e tot asa de mica - in situatia acestor nenorocosi candidati. Cea mai frumoasa recolteaza toate visurile, toate ambitiile adolescentilor din oras."

"Totul trebuie sa corespunda, ca in vis, la alta situatie, faptele capata intelesuri noi, unele printr-altele. Cuvintele nu mai sunt semne pentru ce e dincolo de ele. Mai inainte viata mea avea zilele saptamanii: luni, marti, miercuri etc., care corespundeau cu zilele cifrate in calendar... cand era ora 12, era ora 12... Daca era cald, mi-era cald. Daca aveam guturai, stranutam... Aveam un program, sau o lipsa de program, care se suprapuneau exact faptelor... Cand cunosteam un domn, era un domn, cand cunosteam "alt domn", era "alt domn", cand ma culcam cu o femeie inseamna ca am avut-o, cand un cunoscut spunea ca-i plac tigarile Lucky Strike inseamna ca-i placeau Lucky Strike. Dar de cativa ani, printr-o acumulare de imprejurari deosebite, care ele insele or fi avand vreun talc, semnele nu mai corespund continutului lor stabilit, faptele au alte cauze de cum le stiu eu, daca o femeie, care e zodia mea, rade, nu mai inseamna ca e vesela; cand un domn e grav, concret si important, nu inseamna ca nu depinde in toata soarta lui de un cuvant al meu, cand fug de un suras, poate insemna ca il doresc [...]"
Camil Petrescu