"Frigul nu-l simt inca decat la picioare... cand stam in loc... dar ma gandesc ca la un vis nebun, ca as putea sa fiu intr-alta parte... ca la ora asta exista oameni care dorm in pat... sau intr-un bordei uscat... ca exista oameni care se odihnesc intr-un grajd, fie si pe baligar cald.
-Loc... loc... loc...!
Artileria...! Vine din urma artileria.
Stiu ca e artileria numai pentru ca acum, in loc sa ma lovesc de cei din dreapta si din stanga mea... ma lovesc de boturi de cai si roate de tun. Oare artileria merge tot asa de incet ca noi? Oare caii vad mai bine?
Dupa un timp, tunurile se impotmolesc si se descopera ca infanteristii se asezasera pe lanturile care leaga antetrenurile. Urlete, injuraturi, uruit de fier si de roti iar; si, trimise parca nu se stie de unde pe deasupra, strigate ingrijoratoare de "tacere!".
De la o vreme oboseala imi da ca un val de nebunie. De trei zile si trei nopti n-am dormit decat aseara, in santul soselei, doua ore si azi dupa-masa alte doua. Acum picioarele nu mai gasesc nici macar un sprijin, in noroiul care aluneca sub ele, de parca am cauciuc sub genunchi."
Camil Petrescu
Imi aduc aminte cand am citit aceasta carte nu am reusit sa o mai las din maini. In doua zile am terminat-o.Chiar si acum ma gandesc la acel final deschis. Buna alegere!
RăspundețiȘtergere